Noi 14

În acest scurt articol ne propunem să abordăm tematica riscului de portofoliu în contextul unui climat economic instabil și al unei serii de precedente generate de crizele financiare ale ultimei decade.

Investitorii instituționali au avut de învățat o lecție dificilă în 2008-2009. La nivel global, fondurile de pensii au pierdut cca 23% din valoarea portofoliilor, sau aproximativ 5,4 trilioane USD, potrivit datelor furnizate de OECD. Perioada crizei financiare ne-a arătat ca unul dintre principiile fundamentale ale teoriei portofoliului, și anume diversificarea activelor, a cedat tocmai în momentul în care ar fi trebuit să se dovedească o soluție salvatoare. Corelația dintre active la nivel global a crescut, ducând astfel la pierderea avantajelor diversificării, și asta în mare parte datorită comportamentului investitorilor, care odată intrați în modul de panică, au inițiat ordine de vânzare neluând în seamă factori de natură fundamentală. Psihologia investitorilor a constituit poate cel mai important factor în colapsul prețului activelor în perioada crizei
financiare, cauzând efectul de cascadă ce a dus piețele la minime istorice.

În prezent, ne aflăm într-o situație destul de ciudată. Politicile băncilor centrale au dus dobânzile la valori extrem de reduse (minimele ultimelor șase decade), în timp ce piețele de acțiuni sunt caracterizate de o volatilitate crescută. În plus, performanța pozitivă a piețelor de obligațiuni se poate reversa, cel puțin în ceea ce privește Fed, odată cu stoparea programului de quantitative easing. Astfel, în căutarea unor dobânzi mai crescute, întreaga structură de risc/randament a fondurilor de investiții devine foarte greu de gestionat din punct de vedere al pierderilor potențiale.

Pentru a preîntâmpina eventuale situații limită, investitorii încearcă să găsească soluții alternative de gestionare a riscului. De exemplu, într-un sondaj al Mercer Point referitor la strategiile investiționale ale fondurilor de pensii europene în 2014, s-a evidențiat faptul că riscul de rata a dobânzii și cel inflaționist constituie în continuare cele mai importante elemente de acoperit pentru aceștia (hedging). În acest sens, la nivel european, 29% din active sunt acum administrate conform unei strategii de acoperire (hedging) a rambursărilor viitoare (liability driven investment), pentru ca până la urmă onorarea acestor fluxuri de numerar constituie principalul obiectiv al acestei categorii de investitori.  Pentru a gestiona eficient acest aspect (și implicit riscurile de dobândă și inflație), strategiile mai sus menționate întrebuințează instrumente derivate, printre cele mai uzitate fiind (în engleză) interest rate swaps, inflation swaps, total-return swaps și
contracte repo. În România, unele dintre aceste intrumente sunt încă foarte puțin lichide sau inexistente, lucru care implică până la urmă faptul că fluctuații semnificative ale curbei randamentelor sau creșteri ale inflației pot eroda portofoliile și duce la o eventuală diminuare a randamentului acumulat, și în cazuri extreme, chiar a capitalului investit. Totodată, pentru a mitiga riscurile mai sus menționate, mulți investitori se orientează spre active alternative de tipul core real-estate (clasa A) sau infrastructură. Pe lângă faptul că acestea se pot substitui din punct de vedere al structurii fluxurilor de numerar unor obligațiuni, randamentele oferite sunt de multe ori superioare acestora din urmă (spread de 300-400 bps peste titlurile de stat benchmark din țara de referință).

O altă soluție de mitigare a riscului este abordarea prin risc/paritate (risk-parity method). Această stategie se axează pe alocarea de risc, nu pe alocarea de portofoliu. Cu alte cuvinte, în loc să ne propunem de exemplu o distribuție de 60%/40% în obligațiuni/acțiuni, alocare ce ar putea concentra 90% din riscul portofoliului
în clasa de acțiuni, ne putem gândi la o metodă de a distribui riscul ce ni-l asumăm ca obiectiv pe toate clasele de active în funcție de contextul de piață la momentul respectiv. Astfel, din ce în ce mai multe fonduri de pensii din SUA utilizează această metodă de gestionare a riscului, pentru că abordarea respectivă tinde să împartă  dinamic riscul în mod egal pe toate clasele de active.

Tehnici mai moderne de management al portofoliului se axează însă pe metode mai neconvenționale, cum ar fi alocarea de tip “core-satellite”. Prin această abordare, portofoliul este blocat în proporție majoritară (peste 50%) într-o strategie pasivă, de urmărire a unui index bursier, astfel că fiecare poziție este investită în aceeași pondere în care aceasta se regăsește în indice (core). Restul de active sunt direcționate către fonduri cu strategii active, care urmăresc randamente mai agresive (alpha pozitiv)  la un risc mai ridicat (sateliții). Astfel, riscul aferent sateliților este mitigat de abordarea pasivă a core-ului, în timp ce randamentul suplimentar benchmark-ului este adus de sateliți.

Spre exemplificare, luăm un model de portofoliu alocat 60% într-o strategie pasivă, respectiv restul de 40% fiind direcționat către poziții active (unde activ înseamnă tot ce nu este în aceeași proporție cu benchmark-ul). Ideea este să obținem în final un information ratio (randament/risc active) supraunitar.

 

 

 

 

În concluzie, este evident că participanții la piața fondurilor de investiții au suferit pierderi substanțiale în perioadele de criză financiară, lucru care a dus la considerarea unor strategii de mitigare a riscului îmbunătățite față de cele clasice. Acestea au la bază în primul rând evitarea unor pierderi semnificative
în fața unor factori de risc impredictibili, sau cu probabilitate redusă (fat-tail risks), pentru că statistica ultimilor ani ne-a dovedit că astfel de evenimente tind să ducă la contagiune pe toată paleta claselor de active. În România, inexistența sau lipsa de lichiditate a multor instrumente de acoperire a riscului utilizate în piețele dezvoltate expune investitorii la volatilitatea pieței.

Vi s-a părut interesant acest articol? Abonaţi-vă aici şi veţi primi gratuit pe email cele mai noi articole scrise pe blogul DespreInvestitii.ro.

 

Tagged with:
Aug 29

Cu siguranţă aţi văzut publicitatea online ce prezintă oportunităţile de câştig extraordinare de pe piaţa forex şi aţi citit păreri pro sau contra investiţiei pe această piaţă. În articolul de astăzi ne propunem să oferim mai multă claritate asupra acestui subiect, a investiţiilor pe piaţa forex.

Aşadar, ce este FOREX?

Forex denumeşte piaţa valutară internaţională, mai precis scena unde au loc tranzacţiile valutare şi locul unde se formează cursul de schimb al monedelor, valoare determinată, evident, de întâlnirea cererii şi ofertei pentru fiecare monedă.

Piaţa forex este extrem de lichidă, având loc un volum imens de tranzacţii zilnic, lucru determinat de varietatea monedelor tranzacţionate şi de distribuţia geografică la scară mondială.

Cine activează pe piaţa FOREX?

Sunt mai multe categorii de actori care tranzacţionează valute pe piaţa forex: bănci comerciale, bănci centrale, investitori instituţionali, fonduri de pensii, fonduri de investiţii, guverne, corporaţii, speculatori etc.

Cum se tranzacţionează pe piaţa FOREX?

Pe piaţa forex se tranzacţionează în principal prin instrumente derivate: contracte forward, futures, swap, opţiuni. O parte mai redusă din schimburi au loc prin tranzacţii spot. Utilizarea instrumentelor derivate, şi în principal tranzacţionarea în marjă, permite actorilor de pe această piaţă să îşi asume poziţii investiţionale mai ridicate faţă de ceea ce îşi pot permite, în vederea obţinerii unui efect de levier pe profit. Această caracteristică implică însă asumarea unor riscuri mult mai mari, şi deci, posibilitatea de a pierde mult mai mult decât suma angajată.

Cum arată piaţa FOREX în România?

Nu există o instituţie care să publice date cu privire la mărimea exactă a pieţei forex în România. În segmentul de retail, al investitorilor/speculatorilor  persoane fizice, jucătorii de pe piaţă estimează însă că în România această piaţă ajunge la câteva milioane de euro anual, prin aportul câtorva mii de investitori/speculatori.

Investitorul/speculatorul pieţei forex în Romania este în general bărbat, cu vârsta cuprinsă între 25 şi 50 de ani, şi alocă investiţiei pe piaţa forex în medie între 2000 şi 2500 euro. În ceea ce priveşte educaţia lui financiară, lucrurile nu mai sunt atât de clare, situaţia variind de la caz la caz. Totuşi, se observă că pentru o mare parte dintre investitorii/speculatorii de retail, educaţia financiară este relativ scăzută şi cu siguranţă sub un nivel care să permită asumarea riscurilor aferente investiţiilor pe piaţa forex. De acest lucru profită unii Agenţi de Recomandare ce lucrează pentru brokeri externi, aceştia prezentând investiţia pe piaţa forex într-un mod distorsionat, incomplet, în vederea atragerii cât mai multor persoane în această zonă investiţională şi încasării cât mai multor comisioane.

Avantajele investiţiei pe piaţa FOREX

  • Suma mică necesară deschiderii unui cont (în funcţie de broker, aceasta porneşte de la 100 EUR, 50 EUR etc.)
  • Operatiunile se desfăşoară rapid, online – brokerii pun la dispoziţia clienţilor platforme de tranzacţionare online unde aceştia pot vedea în timp real ce se întâmplă pe piaţă şi pot realiza operaţiuni
  • Posibilitatea de a tranzactiona in marjă, având astfel un efect de levier asupra profitului potenţial (în acelaşi timp şi asupra pierderii potenţiale)

Riscurile investiţiei pe piaţa FOREX

Principalul risc asumat de investitor este cel al efectului de levier. Cu o sumă mică folosită ca marjă, un investitor poate avea o expunere foarte mare. Acest levier amplifică profitul, dar adânceşte şi pierderea.  Cel mai utilizat nivel al marjei este de 1:100. Exista brokeri online care ofera posibilitatea unui trader să îşi ajusteze efectul de levier la nivelul la care este confortabil. De exemplu, se poate tranzacţiona pe forex cu un levier de 1:10 sau chiar 1:1. Însă  puţini dintre traderi aleg un nivel al levierului de 1:10,  şi chiar dacă au disponibilă această opţiune, puţini o folosesc.

Investitorii ar trebui să înţeleagă riscurile pe care şi le asumă prin investiţiile lor şi este de datoria brokerilor care îi consiliază să prezinte atât beneficiile cat şi riscurile într-un mod cât mai accesibil pentru investitor. Însă în primul rând, investitorul trebuie să se informeze cu privire la caracteristicile şi modul de funcţionare al instrumentelor financiare cărora îşi încredinţează banii.

Şi cum orice investiţie trebuie făcută în funcţie de contextul pieţei, investitorul individual trebuie să se documenteze cu privire la modul de anticipare a evoluţiilor pieţelor financiare. Mulţi brokeri pun la dispoziţia clienţilor conturi demo, unde aceştia pot testa diverse strategii. Pe măsură ce investitorii devin mai informaţi şi mai experimentaţi, ei pot trece pe conturi reale, întâi cu sume mici, şi treptat, în funcţie de rezultate, cu sume mai mari, până la nivelul valoric cu care sunt confortabili.

Piaţa forex oferă investitorilor posibilitatea de a obţine câştiguri mari pe termen scurt, ei putând însă să le piardă la un interval la fel de scurt. Important este să se informeze în permanenţă şi să investească doar sume pe care şi le permit.

Dacă vi s-a părut interesant acest articol, abonaţi-vă aici şi veţi primi gratuit pe email cele mai noi articole scrise pe blogul DespreInvestitii.ro.

 

Tagged with:
Iul 04

Astăzi este prima zi de tranzacționare pentru acțiunile Electrica, pentru care IPO-ul s-a încheiat săptămâna trecută. Cum această ofertă publică a fost cea mai mare din istoria bursei românești, pentru astăzi vă propunem un grafic care evidențiază evoluția IPO-urilor încheiate cu succes, de la BVB din ultimii 10 ani.

Iată cum au arătat ultimii 10 ani pe bursa românească în materie de oferte publice inițiale:

Vi s-a părut interesant acest articol? Abonaţi-vă aici şi veţi primi gratuit pe email cele mai noi articole scrise pe blogul DespreInvestitii.ro.

 

Tagged with:
Iun 06

În pregătirea mini-vacanței de Rusalii de anul acesta, ne-am gândit să vă ilustrăm grafic cam care sunt veniturile, cheltuielile si economiile medii realizate de români într-o lună, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. Vedeți din graficul de mai jos cine câștigă cel mai bine, cine cheltuie mai puțin și cine reușește să pună bani deoparte lunar.

Vă regăsiți în statistica oficială? Cam care este bugetul de cheltuieli cu ocazia acestei mini-vacanțe?

Vi s-a părut interesant acest articol? Abonaţi-vă aici şi veţi primi gratuit pe email cele mai noi articole scrise pe blogul DespreInvestitii.ro.

Mai 30

Primul trimestru al anului a adus o veste bună pe piața bancară: pentru prima dată, volumul depozitelor atrase a depășit volumul creditelor contractate. Cine sunt însă județele fruntașe la economisire, dar și judeţele mai leneșe în ceea ce privește rambursarea împrumuturilor? Iată datele oficiale emise de BNR pentru sfârșitul lunii aprilie 2014:

  • populaţia are credite în lei în valoare totală de 35,9 miliarde de lei, în creștere uşoară faţă de sfârşitul anului 2013, cu -0,84% ,
  • populaţia are credite în valută, totalizând echivalentul a 66,8 miliarde de lei, marcând o scădere simţitoare faţă de sfârşitul anului trecut, cu 3%,
  • în ceea ce priveşte economisirea, populaţia avea la sfârşitul anului 2012 depozite bancare în lei totalizând 64,2 miliarde de lei, în creștere uşoară faţă de sfârşitul anului 2013, cu 0,8%,
  • depozitele bancare în valută ale populaţiei totalizau echivalentul a 41,1 miliarde de lei, în scădere cu 1,7% faţă de sfârşitul anului anterior.
  • La nivelul României, se conturează un procent de 15,2% al creditelor restante în lei în totalul creditelor în lei, şi o pondere egală de 15,2% a creditelor restante în valută în totalul creditelor angajate în valută.  Se remarcă creşterea ponderii creditelor restante în valută (15,2% faţă de 14,68% ponderea creditelor restante în valută la sfârşitul anului 2013), în timp ce în cazul creditelor în lei se observă o ușoară amelioare a situației restanțelor (15,2% ponderea crditelor restante în lei la sfârșitul lunii aprilie 2014, față de 15,3% ponderea la sfârșitul anului trecut)
  • Situaţia pe judeţe ne arată că cele mai responabile judeţe (cele care au cele mai mici rate a creditului restant) sunt Gorj (cu o pondere a creditului restant în totalul creditelor de 6,2%) şi Dâmbovița (cu o pondere a creditului restant de 8,2% în totalul creditelor). La polul opus, cele mai mari ponderi de credite restante în totalul creditelor angajate (lei +valută) le au Sălaj (27,1%) şi Brăila (23,9%).
  • Raportul depozite/credite la nivelul populaţiei întregii Românii este de 102,6%, în creştere faţă de sfărșitul anului trecut (101,9%). Fruntaşe în acest sens sunt judeţele Harghita (205%), Neamț (160%), Bacău (151%) . Codaşe sunt Iași (66%), şi Mehedinți (70%), acestea înregistrând valori ale depozitelor care abia acoperă două treimi din creditele angajate.
  • De remarcat că județul Dâmbovița are unii dintre cei mai buni indicatori bancari la nivelul populației, locuitorii din acest județ fiind în topul celor mai responsabili cetățeni (cu o rată mica a restanțelor la credite – 8,2%, dar și un raport depozite/credite supraunitar – 137,7%). La polul opus se află locuitorii din județul Mehedinți, care au printre cele mai mari rate ale restanțelor la bănci – 22,4%, dar și un raport nefavorabil credite/depozite – 70,2%, adică depozitele atrase de la populație acoperă doar două treimi din creditele acordate de către bănci.

Iată şi o situaţie mai grafică cu topul judeţelor, în funcţie de aceşti indicatori:

Cum credeţi că vor evolua aceşti indicatori în continuare?

Vi s-a părut interesant acest articol? Abonaţi-vă aici şi veţi primi gratuit pe email cele mai noi articole scrise pe blogul DespreInvestitii.ro.

preload preload preload