Oct 31

Întreprinzătorul este actorul principal din orice economie de piață. Activitatea acestuia este cea care permite indivizilor să țină pasul cu schimbările permanente în evoluția pieței. În ciuda rolului său major în economie, întreprinzătorul și activitatea acestuia au fost adeseori ignorate de unele guverne, cu toate că termenul în sine și primele definiții ale întreprinzătorului datează de mai bine de două sute de ani. Termenul de întreprinzător a fost folosit pentru prima dată de Richard Cantillon (anul 1723).

Formarea și dezvoltarea spiritului întreprinzător este un obiectiv educațional urmărit cu perseverență și maxim interes în toate țările și națiunile dezvoltate sau civilizate, miza fiind deblocarea și valorificarea în
activitățile sociale și economice a uriașelor rezerve de energie și implicare din oameni.

Pe scurt

Întreprinzător
Semnificația acestui cuvânt este aceea că întreprinzătorul este o persoană sau un grup de persoane ce întreprinde ceva, cu un anumit scop economic: înființează și conduce o afacere, o activitate economică, o dezvoltă, produce bunuri și servicii pentru un anumit sector al pieței.

Întreprinzătorul este o persoană care valorifică libera inițiativă specifică economiei de piață. Libera inițiativă reprezintă modalitatea specifică de afirmare a libertății economice în condițiile existenței proprietății private. Forma activă de manifestare a liberei inițiative este concurența.

Activitatea întreprinzătorului reprezintă motorul sistemului capitalist; prin acesta se creează acea multitudine de firme și organizații care generează cele mai multe locuri de muncă la nivel mondial și din rândul cărora se vor dezvolta viitoarele corporații multinaționale. Toate corporațiile multinaționale actuale au pornit de la idei de afaceri ale unor întreprinzători care prin muncă, perseverență, relații sau noroc au reușit să supraviețuiască și să se dezvolte în mod spectaculos.

În economia de piața întreprinzătorul este figura centrală, personajul cheie, motorul progresului economic. Întreprinzătorii, prin inițiativă, dinamism, competentță, acțiune curajoasă, potențează și dezvoltă activitatea economică.

Orice companie de azi indiferent de mărimea ei a început cândva cu o idee și inițiativa unui întreprinzător, excepție făcând companiile de stat. Compania Apple care acum produce celebrele IPhone și IPad a început la
inițiativa unor tineri Steve Jobs, Steve Wozniak, și Ronald Wayne într-un garaj în ianuarie 1977 iar acum are o valoare de aproximativ 600 miliarde de dolari.

Ce înseamnă să fii întreprinzător ?

Din ce în ce mai mulți tineri aleg să devină întreprinzători înfruntând funcționarii publici, birocrația și legislația neclară, mereu în schimbare. Ce înseamnă sa fi un întreprinzător ? este mai bine sau mai rău decât
un job normal ? în materialul următor încercăm să răspundem la aceste întrebări aducând mai multă lumină într-un domeniu în care șansa, determinarea și pasiunea reprezintă ingredientele de bază pentru a reuși.

Sunt mulți aceia care cred că a fi întreprinzător înseamnă să faci mulți bani, să nu mai fii sclavul nimănui, mai mult timp liber …etc. Realitatea contrazice crud aceste păreri generale. Întreprinzătorii, în majoritatea lor, nu au mulți bani, cel puțin nu la început și au parte de mult mai puțin timp liber neavând un program fix de 8 ore, ajungând să lucreze chiar și 10-12 ore pe zi, șapte zile din șapte.

Tot ei se luptă cu o mulțime de idei preconcepute, pentru că de multe ori a fi întreprinzător înseamnă identificarea unei probleme, a soluției potrivite pentru rezolvarea ei și mult curaj pentru a porni pe un drum pe care nu a pornit nimeni.

Plusuri : Libertate totală asupra fiecărui aspect determinant al afacerii tale, tu decizi programul, strategia,
partenerii ..orice, ești propriul tău șef.

Minusuri : tu porți toată răspunderea deciziilor tale; statistic, antreprenorii muncesc mult mai mult decât cei cu job „normal”, cel puțin la începutul afacerii. Stresul de a-ți pierde toții banii investiți în afacerea ta este imens.

Strategia ta trebuie să fie clară și decisivă însă trebuie să identifici repede deciziile greșite și să faci corecțiile menite să reducă pierderile și să te repună pe drumul cel bun.

Asumarea riscului nu înseamnă acțiune hazardată. Falimentele incipiente din primii ani ai activității își au ca una din explicații asumarea riscului hazardat și poate un „entuziasm” necalculat al investițiilor.

Rolul activității întreprinzătorului

Rolul întreprinzătorului este atât acela de a lua inițiativa producției și de a antrena resursele materiale și umane spre acele ramuri ale economiei care asigură, la un moment dat, cea mai bună remunerare a factorilor de producție, cât și de a asigura pe parcursul execuției cea mai bună combinare a resurselor, astfel încât să se obțină un profit maxim posibil. În acest context, o problemă deosebit de importantă, care condiționează în mod hotărâtor funcționarea eficientă a întreprinderii într-un mediu concurențial este cea a modalităților de desfășurare a relațiilor dintre întreprinzătorii – proprietari și manageri, dintre aceștia și salariații din subordine.

Întreprinzătorul este actorul esențial al economiei de piață întrucât el asigură punerea în lucru și combinarea optimă a resurselor materiale și umane necesare desfășurării proceselor de producție precum și distribuirea veniturilor obținute.

Caracteristicile întreprinzătorului

Prima caracteristică este reprezentată de încrederea în sine. Un întreprinzător bun, studiază cu atenție toate aspectele businessului său și ia decizii pentru care își asumă responsabilitatea.

Întreprinzătorul este inițiatorul afacerii. El nu se confundă cu investitorul, cu cel ce deține banii; el este și managerul afacerii chiar dacă angajează și alte persoane pentru munca de conducere. Deci el este persoana de decizie și lui îi aparțin deciziile strategice ale firmei.

Un întreprinzător de succes se distinge prin capacitatea sa de a învața continuu. El investește în educația sa, este tot timpul deschis la nou și cunoaște în amănunt ceea ce se întâmplă în domeniul de activitate al businessului său. El înțelege faptul că, abilitatea de a vedea oportunitățile care se ivesc periodic în piață, este critică pentru obținerea succesului și se educă în acest sens continuu.

O altă caracteristică majoră este aceea că își asumă riscuri, însă riscuri calculate. Un întreprinzător de succes va risca doar atunci când consideră că, are șanse mari să câștige.

Diversificarea capitalului

Numai atunci când afacerea lui începe să capete stabilitate și se poziționează solid în piață, întreprinzătorul se poate gândi și la diversificarea riscurilor investiționale. De acum, acesta începe să acumuleze capital și va putea să își investească o parte din acest capital într-un fond de obligațiuni sau diversificat care să îi asigure o siguranță financiară bine meritată și un echilibru între investiție și economisire. Un fond de investiții poate oferii investitorului șansa să investească într-un alt domeniu, complet diferit, fără să ceară în schimb prea mult timp sau cunoștințe specifice.

Întreprinzătorii în România

În România, spiritul întreprinzător a început să se dezvolte timid după 1989, atât numărul întreprinzătorilor, cât și implicarea și rezultatele lor la nivelul întregii societăți sunt deocamdată destul de firave.

Numărul de persoane juridice active a crescut cu aproximativ 3,6%, la sfârșitul lunii iunie 2014, față de iunie 2013, ajungând la aproape 734.900.

Persoanele fizice autorizate erau cu 6,6% mai multe, fiind de 359.300 de unități, între cele două intervale.

Totuși, în primele șase luni din acest an, numărul persoanelor juridice și al PFA-urilor înregistrate a fost cu aproape 24% mai mic decât în aceeași perioadă de anul trecut, fiind de aproximativ 54.900 de unități.

Numărul persoanelor autorizate noi s-a redus de aproape 38,7%, fiind înregistrate în jur de 24.470 de unități, în primele șase luni din acest an comparativ cu aceeași perioadă de anul trecut.

În plus, numărul persoanelor juridice înregistrate a fost cu 5,15% mai mic, în primul semestru din acest an, față de aceeași perioadă de anul trecut, fiind de aproape 30.430 de unități.

Economia de piață nu poate funcționa fără întreprinzători, acei oameni care ies din mulțime cu idei noi și au curajul să le urmeze. Aceștia dărâmă barierele impuse de mentalitatea de masă precum și cele impuse de birocrație. Tot acest proces înseamnă dezvoltare, inovație si progres.

Vi s-a părut interesant acest articol? Abonaţi-vă aici şi veţi primi gratuit pe email cele mai noi articole scrise pe blogul DespreInvestitii.ro.

 

Oct 03

Sintagma investitori instituționali este foarte des vehiculată atunci când se discută despre investiții în toate piețele dezvoltate. De multe ori reputația acestora a avut de suferit însă ei sunt cei care dețin direct sau indirect vasta majoritate a economiilor cetățenilor țărilor dezvoltate și, implicit, sunt printre cei mai importanți jucători în economia mondială finanțând state și companii, și contribuind direct la creșterea economică.

Literatura de specialitate nu are o definiție foarte concretă a acestora, ei fiind definiți mai degrabă ca entități care nu sunt persoane fizice. Forma legală în care aceste entități sunt încorporate variază foarte mult de la o jurisdicție la alta. Ele pot acționa independent sau pot fi parte ale unor conglomerate. De exemplu fondurile mutuale pot fi administrate de companii independente sau pot fi parte ale unor grupuri bancare sau de asigurări.

De foarte multe ori investitorii instituționali au fost priviți ca “intermediari de investiții”. Altfel spus, acestea sunt instituții care administrează și investesc banii unor terțe părți. Dar, de exemplu, fondurile suverane sunt
considerate beneficiarii finali ai investițiilor efectuate. Există de asemenea forme hibride prin care partenerii/administratorii co-investesc împreună cu investitorii din fond.

Prin diversele forme de organizare juridică a investitorilor instituționali rezultă că aceste entități sunt supuse unor forme variate de guvernanță corporativă. În plus implicarea lor în companiile în care sunt acționari diferă semnificativ de la o formă de organizare la alta.

La jumătatea anilor ’60, persoanele fizice dețineau 84% din acțiunile listate în SUA. Astăzi ele dețin în jur de 40%. În Japonia în 2011 doar 18% din acțiuni erau deținute de persoane fizice, iar în UK deținerile atingeau doar 11%. Restul sunt deținute de investitori instituționali (60%, 82%, 89%).

În egală măsură nivelul de sofisticare al acestora a crescut în timp, apărând noi categorii și sub categorii pe măsură ce piața s-a dezvoltat.

Putem însă identifica trei categorii mari de investitori instituționali:

1. Investitori instituționali tradiționali: fonduri de pensii, fonduri de investiții și companii de asigurări

2. Investitori instituționali alternativi: fondurile de hedging, fondurile de private equity, ETF-uri și fonduri suverane

3. Companii care administrează bani  / investesc în numele clienților lor sub mandat.

Fără să avem certitudinea unor cifre exacte, conform unui raport OECD (Çelik, S. and M. Isaksson (2013)), aceștia dețineau împreuna 85 mii de miliarde de dolari in 2011.

1. Investitori instituționali tradiționali

Prima categorie de investitori instituționali (tradiționali) și-a dublat în ultimul deceniu nivelul activelor aflate în administrare. În această categorie fondurile de investiții au crescut cu 121%. În mod evident există riscul dublării unora dintre aceste active în cifrele finale, datorită faptului că o parte semnificativă a activelor fondurilor de pensii sunt investite în fonduri de investiții.

În funcție de legislația locală care a stimulat diferite tipuri de investitori tradiționali există diverse ponderi ale acestora în activele administrate. De exemplu în țări ca Australia, Chile, Islanda și Olanda, ponderea cea mai mare este a fondurilor de pensii, în timp ce în țări ca Belgia, Finlanda, Italia, Korea, Norvegia, Slovenia sau Suedia companiile de asigurări sunt cele care dețin cele mai mari sume atrase de la clienți. În același timp în țări ca Austria, Ungaria, Statele Unite și Turcia, fondurile de investiții sunt cele care au cea mai mare pondere
în totalul activelor acumulate.

Sursa: Celik.S. si M . Isaksson (2013) “Institutional Investors as Owners: Who are they and what do they do?”

2. Investitori instituționali alternativi

Este greu de făcut o diferențiere foarte clară între prima categorie de investitori și cea a investitorilor instituționali alternativi. Principala diferențiere provine din faptul că tind să fie o alternativă la fondurile tradiționale, fie prin strategiile abordate fie prin oferte investiționale complementare.

Ca și element comun este o relativă lipsă de informație detaliată despre operațiunile și tranzacțiile pe care le efectuează în raport cu informațiile ce pot fi accesate despre cele din prima categorie. Pentru 2011 estimările erau că acest tip de entități (fonduri de hedging, firme de private equity și fonduri suverane) administrau în jur de 11.3 mii de miliarde de dolari la nivel global (15% din investitorii tradiționali). Cea mai mare pondere din această sumă este cea deținută de fondurile suverane (4.8 mii de miliarde).

3. Companii cu mandat specific de a administra bani

Acest tip de companii a apărut pentru a administra banii unei familii (family offices) sau al unui grup restrâns, extinzându-se astăzi în a fi o forma de investiții destul de larg răspândită. Astăzi acest tip de companii pot atrage capital nu numai de la persoane fizice (în general clienți bogați – HNWI) cât și de la
fonduri de pensii, fonduri suverane sau companii de asigurări. Datorită unor politici investiționale foarte specifice și cu un mandat agreat de comun acord, această formă de organizare este foarte versatilă și flexibilă.

Între toate aceste categorii există interconexiuni foarte puternice. De exemplu în resursele atrase de fondurile de private equity în Europa în 2013, 25.2% din bani proveneau de la fondurile de pensii, 8.1% proveneau de la companiile de asigurări și 5.5% de la fondurile suverane.

În România ultimul deceniu a fost cel în care au început să apară și să înceapă să capete dimensiuni relevante investitori instituționali de tipul celor tradiționali, însă ne aflăm deocamdată într-o etapă incipientă a dezvoltării acestei piețe. Cu toate acestea creștea nivelului activelor într-un ritm accelerat pe segmenul fondurilor de investiții și al fondurilor de pensii reprezintă un semnal important că acești investitori vor juca un rol din ce în ce mai reprezentativ în economia românească și nu numai.

 

 

 

Nivelul activelor de 7.24% din PIB acumulat de investitorii instituționali tradiționali locali este printre cele mai mici din regiune ritmul cel mai accelerat înregistrăndu-se în ultimii ani pe segmentul fondurilor de investiții care investesc în instrumente cu venit fix.

Vi s-a părut interesant acest articol? Abonaţi-vă aici şi veţi primi gratuit pe email cele mai noi articole scrise pe blogul DespreInvestitii.ro.

Tagged with:
Sep 05

Auzim de multe ori despre acţiunile blue-chip: că au performat sau subperformat, că au atins un anumit volum într-o zi de tranzacţionare sau că au anunţat un anumit nivel de dividende. Ce sunt, însă, aceste acţiuni de tip blue-chip şi cum le putem recunoaşte?

O acţiune este considerată blue-chip atunci când este emisă de o companie stabilă financiar, ce oferă randamente bune investitorilor, devenind astfel o acţiune dorită de investitori în portofoliul lor. Specificul companiilor cu acţiuni blue-chip este că reuşesc să opereze relativ profitabil şi în momente favorabile, dar şi în perioade mai grele pentru economie (sau atunci când economia se contractă, pierderile suferite să fie minimizate), ele devenind astfel deţineri de bază ale oricărui portofoliu de acţiuni.

Evoluţia acţiunilor de tip blue-chip reflectă în mare măsură situaţia economcă, aşadar ele reprezintă un barometru bun pentru a evalua mersul şi evoluţia principalilor indicatori macroeconomici.

Pentru o corelaţie cu evoluţia economiei în ansamblu, investitorii au la dispoziţie investiţia în instrumente investiţionale ce urmăresc indicii acţiunilor blue-chip. Aceşti indici reflectă evoluţia cumulată a principalelor acţiuni considerate blue-chips. În România, asftel de indici pot fi consideraţi indicii BET şi BET-FI. Indicele BET indică evoluţia celor mai lichide 10 companii listate la bursa de la Bucureşti, în timp ce indicele BET-FI urmăreşte cele cinci SIF-uri, plus Fondul Proprietatea.

Aţi avut sau aveţi în vedere acţiunile blue-chips pentru portofoliul dvs. ? Cât de mulţumiţi aţi fost până acum de performanţa lor?

Vi s-a părut interesant acest articol? Abonaţi-vă aici şi veţi primi gratuit pe email cele mai noi articole scrise pe blogul DespreInvestitii.ro.

 

Tagged with:
Aug 29

Cu siguranţă aţi văzut publicitatea online ce prezintă oportunităţile de câştig extraordinare de pe piaţa forex şi aţi citit păreri pro sau contra investiţiei pe această piaţă. În articolul de astăzi ne propunem să oferim mai multă claritate asupra acestui subiect, a investiţiilor pe piaţa forex.

Aşadar, ce este FOREX?

Forex denumeşte piaţa valutară internaţională, mai precis scena unde au loc tranzacţiile valutare şi locul unde se formează cursul de schimb al monedelor, valoare determinată, evident, de întâlnirea cererii şi ofertei pentru fiecare monedă.

Piaţa forex este extrem de lichidă, având loc un volum imens de tranzacţii zilnic, lucru determinat de varietatea monedelor tranzacţionate şi de distribuţia geografică la scară mondială.

Cine activează pe piaţa FOREX?

Sunt mai multe categorii de actori care tranzacţionează valute pe piaţa forex: bănci comerciale, bănci centrale, investitori instituţionali, fonduri de pensii, fonduri de investiţii, guverne, corporaţii, speculatori etc.

Cum se tranzacţionează pe piaţa FOREX?

Pe piaţa forex se tranzacţionează în principal prin instrumente derivate: contracte forward, futures, swap, opţiuni. O parte mai redusă din schimburi au loc prin tranzacţii spot. Utilizarea instrumentelor derivate, şi în principal tranzacţionarea în marjă, permite actorilor de pe această piaţă să îşi asume poziţii investiţionale mai ridicate faţă de ceea ce îşi pot permite, în vederea obţinerii unui efect de levier pe profit. Această caracteristică implică însă asumarea unor riscuri mult mai mari, şi deci, posibilitatea de a pierde mult mai mult decât suma angajată.

Cum arată piaţa FOREX în România?

Nu există o instituţie care să publice date cu privire la mărimea exactă a pieţei forex în România. În segmentul de retail, al investitorilor/speculatorilor  persoane fizice, jucătorii de pe piaţă estimează însă că în România această piaţă ajunge la câteva milioane de euro anual, prin aportul câtorva mii de investitori/speculatori.

Investitorul/speculatorul pieţei forex în Romania este în general bărbat, cu vârsta cuprinsă între 25 şi 50 de ani, şi alocă investiţiei pe piaţa forex în medie între 2000 şi 2500 euro. În ceea ce priveşte educaţia lui financiară, lucrurile nu mai sunt atât de clare, situaţia variind de la caz la caz. Totuşi, se observă că pentru o mare parte dintre investitorii/speculatorii de retail, educaţia financiară este relativ scăzută şi cu siguranţă sub un nivel care să permită asumarea riscurilor aferente investiţiilor pe piaţa forex. De acest lucru profită unii Agenţi de Recomandare ce lucrează pentru brokeri externi, aceştia prezentând investiţia pe piaţa forex într-un mod distorsionat, incomplet, în vederea atragerii cât mai multor persoane în această zonă investiţională şi încasării cât mai multor comisioane.

Avantajele investiţiei pe piaţa FOREX

  • Suma mică necesară deschiderii unui cont (în funcţie de broker, aceasta porneşte de la 100 EUR, 50 EUR etc.)
  • Operatiunile se desfăşoară rapid, online – brokerii pun la dispoziţia clienţilor platforme de tranzacţionare online unde aceştia pot vedea în timp real ce se întâmplă pe piaţă şi pot realiza operaţiuni
  • Posibilitatea de a tranzactiona in marjă, având astfel un efect de levier asupra profitului potenţial (în acelaşi timp şi asupra pierderii potenţiale)

Riscurile investiţiei pe piaţa FOREX

Principalul risc asumat de investitor este cel al efectului de levier. Cu o sumă mică folosită ca marjă, un investitor poate avea o expunere foarte mare. Acest levier amplifică profitul, dar adânceşte şi pierderea.  Cel mai utilizat nivel al marjei este de 1:100. Exista brokeri online care ofera posibilitatea unui trader să îşi ajusteze efectul de levier la nivelul la care este confortabil. De exemplu, se poate tranzacţiona pe forex cu un levier de 1:10 sau chiar 1:1. Însă  puţini dintre traderi aleg un nivel al levierului de 1:10,  şi chiar dacă au disponibilă această opţiune, puţini o folosesc.

Investitorii ar trebui să înţeleagă riscurile pe care şi le asumă prin investiţiile lor şi este de datoria brokerilor care îi consiliază să prezinte atât beneficiile cat şi riscurile într-un mod cât mai accesibil pentru investitor. Însă în primul rând, investitorul trebuie să se informeze cu privire la caracteristicile şi modul de funcţionare al instrumentelor financiare cărora îşi încredinţează banii.

Şi cum orice investiţie trebuie făcută în funcţie de contextul pieţei, investitorul individual trebuie să se documenteze cu privire la modul de anticipare a evoluţiilor pieţelor financiare. Mulţi brokeri pun la dispoziţia clienţilor conturi demo, unde aceştia pot testa diverse strategii. Pe măsură ce investitorii devin mai informaţi şi mai experimentaţi, ei pot trece pe conturi reale, întâi cu sume mici, şi treptat, în funcţie de rezultate, cu sume mai mari, până la nivelul valoric cu care sunt confortabili.

Piaţa forex oferă investitorilor posibilitatea de a obţine câştiguri mari pe termen scurt, ei putând însă să le piardă la un interval la fel de scurt. Important este să se informeze în permanenţă şi să investească doar sume pe care şi le permit.

Dacă vi s-a părut interesant acest articol, abonaţi-vă aici şi veţi primi gratuit pe email cele mai noi articole scrise pe blogul DespreInvestitii.ro.

 

Tagged with:
Noi 19

Cerificatele globale de depozit (GDR) au intrat în atenția investitorilor români odată cu listarea Romgaz concomitent pe bursa de la București și pe cea londoneză, tranzacționarea titlurilor Romgaz pe bursa din Londra realizându-se prin intermediul acestor GDR-uri.

Ce sunt GDR-urile, de ce s-a optat pentru folosirea lor și ce avantaje prezintă?

Un certificat global de depozit (GDR – Global Depositary Receipt) este un instrument tranzacționabil ce atestă dreptul de proprietate asupra unui număr de acțiuni emise de o companie listată pe o piață din afara granițelor țării sale. GDR-urile sunt tranzacționate în general în dolari americani (cum a fost și cazul GDR-urilor Romgaz), deși pot exista cazuri în care acestea se tranzacționează în euro sau în lire sterline.

Folosirea GDR-urilor permite investitorilor să investească în acțiunile unei companii dintr-o țară străină fără grija eforturilor determinate de complexitatea tranzacțiilor transsfrontaliere, mai ales că deținerea de GDR-uri îi oferă investitorului aceleași drepturi de vot sau de încasare a diividendelor pe care le au proprietarii acțiunilor propriu-zise emise de respectiva companie.

Pentru investitorii instituționali investiția în GDR-uri poate fi mai facilă decât investiția directă în acțiunile companiei vizate, deoarece prin intermediul GDR-urilor, ei tranzacționează într-o monedă cunoscută (dolari, euro, lire sterline), și evită astfel tranzacționarea în monede mai puțin familiare (în cazul Romgaz, lei), mai ales dacă piața pe care este tranzaționată respectiva companie nu le este foarte cunoscută.

Avantajele nu sunt însă numai pentru investitori, ci și pentru compania care se listează, folosirea GDR-urilor oferindu-i în primul rând o dimensiune internațională, ea devenind cunoscută pe piețe internaționale, mărindu-și spectrul investitorilor potențiali și având astfel posibilitatea de  a atrage capital din partea investitorilor globali, nu doar de la cei care activează pe piața de origine a acesteia.

Decontarea GDR-urilor se realizează prin intermediul unui depozitar, în general un nume cu experiență în domeniu, cum ar fi JP Morgan, Citi sau Deutsche Bank (în cazul Romgaxz, Depozitarul DGR-urilor tranzacționate la Londra este BNY Mellon).

În general, GDR-urile se tranzacționează pe bursa de la Londra, însă există și alte piețe care acceptă tranzacționarea GDR-urilor: Luxemburg, Dubai, Singapore.

Succesul tranzacționării GDR-urilor Romgaz a determinat clasa politică să ia în considerare listarea prin GDR-uri și în cazul următoarelor companii așteptate pe bursă: Electrica sau Hidroelectrica. Ce părere aveți despre această eventualitate?

Dacă doriți să fiți la curent și cu alte informații similare, abonați-vă gratuit aici.

Tagged with:
preload preload preload