Despre Investitii

Am citit cu interes articolul Mediafax care arată, pe baza datelor statistice oferite de Institutul Naţional de Statistică, cu cât s-au scumpit diverse produse şi servicii după revoluţie, şi am constatat că printre cele mai mari rate de creştere s-au înregistrat în ceea ce priveşte costurile cu cazarea şcolară, care au crescut de 34,205 ori în ultimii 21 de ani, precum şi costurile cu întreţinerea în creşe şi grădiniţe, care s-a scumpit de 6,513 ori în această perioadă. Alimentaţi de ştirile referitoare la incertitudinea legată de majorarea taxelor pentru facultate, pentru studenţii care urmează o facultate în România, în regim de “locuri cu taxă”, ne-am gândit că o analiză clară a costurilor legate de educaţie, în orice etapă a ei, este oportună.

Pentru educaţia preşcolarilor, grădiniţele de stat percep costuri de aproximativ 300 RON pe lună, în care intră de obicei costurile cu alimentaţia şi uneori fondul clasei, la care se adaugă costuri cu materialul educativ: jucării, culori, produse de curăţenie, etc, în funcţie de dotările fiecărei grădiniţe. Mai pot exista servicii opţionale contra-cost precum cursuri de înot, teatru, limbi străine, între 30 – 70 RON/oră. Locurile la grădiniţele de stat sunt destukl de limitate iar listele de aşteptare sunt destul de lungi. În cazul grădiniţelor particulare, costurile sunt între 900 – 1600 RON pe lună, în funcţie de grădiniţă. Şi aici se adaugă costuri suplimentare în cazul serviciilor opţionale. Un calcul simplu arată că educaţia copilului  în ciclul preşcolar îi costă pe părinţi între 6000 RON – 24 000 RON pe an.

Pentru educaţia primară, gimnazială şi liceală, în principiu, nu există taxe e şcolarizare în cadrul unităţilor de şcolarizare de stat, dat fiind că alimentaţia este asigurată de părinţi individual. Totuşi, costurile suportate de părinţi sunt cele cu uniforma, fondul clasei, diversele activităţi opţionale, materialul didactic (ghiozdan, caiete, ierbare, planşe, acuarele, etc), excursii. Există şi şcoli generale dar şi licee private, cu taxe cuprinse între 1200 RON – 2200 RON. Astfel, costurile anuale se află în intervalul  3200 RON – 36 000 RON.

Pentru facultate, există opţiunea universităţilor de stat şi a celor private, în România sau în străinătate. Pentru universităţile de stat, studenţii pot ocupa locuri la buget sau locuri cu taxă, taxa de şcolarizare pentru acestea fiind între 1300 RON – 8000 RON pe an, în funcţie de specificul facultăţii (la medicină, spre exemplu, taxele sunt mai mari). Pentru studenţii care aleg universităţi private româneşti, taxele de şcolarizare variază în intervalul 1200 RON – 4000 RON pe an. În ceea ce priveşte universităţile străine, taxele de şcolarizare variază în intervalul 35 000 RON – 110 000 RON pe an. La oricare dintre aceste forme de învăţământ universitar se adaugă costurile cu materialul didactic (manuale, caiete de lucru, etc), costurile cu cazarea studentului (cu excepţia celor care urmează facultatea în oraşul de reşedinţă, şi aleg să locuiască cu părinţii pe durata facultăţii), precum şi costurile de alimentaţie şi întreţinere. Un calcul simplist arată că se ajunge la cheltuieli între 8000 RON – 110 000 RON pe an pentru studenţii ce aleg să-şi urmeze studiile în România, şi între 30 000 RON – 140 000 RON anual pentru studenţii care aleg o universitate străină.

În funcţie de capacitatea financiară a familiilor, aceste costuri pot părea mai mici sau mai mari. Ceea ce nu trebuie să lipsească însă, niciunei familii, indiferent de averea acumulată, este planul financiar pentru educaţie. Acesta face parte din planul financiar personal / familial (vedeţi aici un exemplu), şi se ocupă cu precădere de costurile asociate cu educaţia copilului / copiilor. Acesta trebuie să încludă o ilustrare clară a costurilor defalcate pe categorii (taxe şcolarizare, îmbrăcăminte, dezvoltare personală prin activităţi opţionale, material didactic, etc), precum şi o indexare măcar cu inflaţia prognozată până la momentul în care costurile respective vor fi plătite. În continuare, în funcţie de timpul rămas până atunci, se calculează care este suma ce necesită economisită, lunar, trimestrial, sau cu frecvenţa dorită, şi se aleg instrumentele pentru plasarea acestor economii.

În România, părinţii au la dispoziţie pentru acest scop  conturi de economii, asigurări unit linked şi fonduri de investiţii (vedeţi aici o comparaţie între acestea). În alte state, există forme susţinute de stat pentru favorizarea economisirii pentru educaţie (asemănătoare pe alocuri programelor de genul “banca pentru locuinţe”), însă în România, nu a existat o astfel de iniţiativă materializată până în prezent.

Voi v-aţi gândit cum veţi finanţa nevoile educaţionale ale copiilor voştri? Aveţi un plan?

Vi s-a părut interesant acest articol? Abonaţi-vă aici şi veţi primi gratuit pe email cele mai noi articole scrise pe blogul DespreInvestitii.ro.