Criza imobiliară din SUA şi cea a datoriilor suverane din UE au determinat o scădere dramatică a apetitului pentru risc din partea investitorilor de pretutindeni în ultimii ani. În acest context, este normal ca atenţia acestora să se indrepte spre active mai puţin riscante, a căror valoare să depindă mai puţin de climatul economic dificil din această perioadă. Aurul a devenit, astfel, o investiţie foarte interesantă pentru mulţi, şi un punct de discuţie în orice abordare de portofoliu. În acest articol vom urmări evoluţia acestuia în anul 2011, şi vom încerca să conturăm o perspectivă a trendului pe care acesta l-ar putea urma în 2012.
În primul rând, când vorbim despre evoluţia acestui activ, trebuie să menţionăm că, în general, cererea este principalul factor care influenţează preţul său, în contextul în care producţia (în jur de 2.500 tone pe an) este extrem de redusă în comparaţie cu stocul existent în piaţă (150.000 tone). Cererea este, la rândul său, generată de câţiva jucători: băncile centrale (rezerve), speculatorii, fondurile de investiţii ş.a.m.d. Cu excepţia speculatorilor, majoritatea participanţilor îşi crează poziţtii în aur pentru a diversifica portofoliile, însă şi pentru a-şi proteja randamentul în situaţia apariţiei unei crize financiare.
Aurul a deschis anul 2011 la o valoare de 1.421 USD per uncie, însă a continuat trendul puternic acsendent până la o valoare maximală de 1.921 USD per uncie în data de 6 septembrie 2011, urmând ulterior o uşoară corecţie şi încheind anul la 1.564 USD per uncie. Datele macroeconomice în deteriorare din partea SUA, împreună cu criza datoriilor UE şi posibila intrare a Greciei în default au determinat jucătorii mai sus menţionaţi să îşi intensifice achiziţiile de acest metal, urcând preţul acestuia de aproximativ şapte ori în ultimii zece ani. Spre toamna anului trecut, întâlnirile dintre Franţa şi Germania cu privire la soluţionarea situaţiei din Europa şi salvarea Greciei de la faliment au condus la o scădere faţă de maxime a aurului. Un alt motiv de corecţie l-a constituit şi un aspect de ordin tehnic: pragul de 1900 USD per uncie a devenit un nivel suficient de ridicat pentru poziţiile short, ceea ce a determinat închiderea acestora prin activarea unor apeluri în marjă, sau pur şi simplu a fost considerat un nivel optim de vânzare.
Iată graficul ce ilustrează evoluţia preţului aurului în cursul anului 2011:
Incertitudinea a dominat în rândul investitorilor anul trecut, ca de altfel şi în anul crizei imobiliare din SUA. Acest lucru este evidenţiat şi de o creştere a volatilităţii preţului aurului, după cum reiese din graficul acestui parametru la o durată de 60 de zile:
În perspectivă, luând în considerare factorii care ar putea influenţa cererea şi oferta pentru aur în anul 2012, putem identifica următoarele elemente:
În cazul cererii:
- Lipsa unui progres semnificativ în cazul crizei datoriilor europene şi dificultatea SUA de a controla eficient deficitul bugetar s-au dovedit un stimulent major pentru cererea investitorilor faţă de acest metal în Q3 2011 (ca refugiu în faţa unor evenimente negative), şi noi credem că acest factor va continua să influenţeze pozitiv preţul aurului şi în 2012
- Criza datoriilor, care a afectat întâi Grecia, ar putea genera contagiune şi afecta şi ţări mai importante precum Italia sau Spania (lucru care a început deja să se observe în preţurile activelor ţărilor respective). Investitorii expuşi pe aceste regiuni ar remarca o depreciere a monedei europene, şi ar putea migra către aur.
- Politicile monetare ale băncilor centrale au vizat, în primul rând, o relaxare a dobânzilor cheie, fapt care a dus la randamente foarte joase. În contextul unei inflaţii moderate, randamentele reale ale multor active (în principal titluri de stat) au devenit, în majoritatea cazurilor, negative. Acest factor poate determina o repoziţionare pe alte active, în principal metale, şi aici aurul este, din nou, o alegere oportună.
- Cererea din partea Chinei. În prima jumătate a anului ’11, Asia şi India au reprezentat 65% din cererea mondială de aur, iar datele estimative privind consumul în aceste ţări indică o evoluţie ascendentă a acestui parametru şi în 2012.
In cazul ofertei:
- Vânzări limitate de aur din partea băncilor centrale. Conform unor analize din piaţă, aceste instituţii au fost cumpărători neţi ai acestui tip de activ în 2011 (cumpărări nete de 600 tone în prima jumătate a anului 2011), şi credem că acest trend va continua şi în 2012.
- Producţie insuficientă. Deşi a crescut cu 6% în prima jumătate a anului 2011 faţă de semestrul I al anului anterior, producţia nu poate acoperi necesarul creat de investitori şi băncile centrale.
Toate aceste argumente militează pentru continuarea trendului ascendent al preţului acestui metal, un activ de altfel foarte potrivit pentru diversificarea portofoliului fiecăruia.
Vi s-a părut interesant acest articol? Abonaţi-vă aici şi veţi primi gratuit pe email cele mai noi articole scrise pe blogul DespreInvestitii.ro.
Comentarii recente