Ian 27

Un coleg din echipa noastră a început de curând demersurile pentru a-şi cumpăra un apartament. Cum nu dispunea de întreaga sumă necesară, a fost nevoit să apeleze la un credit bancar. Însă, după cum bine ştim, creditele bancare ipotecare necesită un avans din partea aplicantului, în cuantum de cel puţin 20% din valoarea locuinţei pe care doreşte s-o cumpere. Problema apare atunci cand nu ai de unde să iei acesti bani pentru avans. Aici o solutie foarte bună o reprezintă un plan de investiţii început de colegul nostru în urmă cu mai mult timp.

Un plan de investiţii reprezintă un angajament personal (un fel de promisiune către sine) al unei persoane că va investi o anumită sumă de bani, cu o anumită frecvenţă, timp de un anumit număr de ani, în vederea acumulării de sume pentru satisfacerea diverselor obiective viitoare.

Ca să vă dăm exemplul colegului nostru, el are acum 36 de ani, şi şi-a construit planul de investiţii când avea 24 de ani, deci a contribuit deja la „puşculiţa” lui timp de 12 ani.

În primii 3 ani nu ştia prea multe despre opţiunile de investiţii, aşa că în fiecare lună, 5% din salariu îi punea într-un depozit la una dintre băncile existente în vremea aceea, iar 5% îi plasa într-un fond mutual diversificat (erau puţine fonduri mutuale pe atunci şi toate aveau profil diversificat). Astfel, el investea în total 10% din veniturile sale lunare.

După primii trei ani, a căpătat şi el mai multă experienţă „în ale investiţiilor” şi a început să îşi diversifice investiţiile lunare: apăruseră fondurile de acţiuni (şi investea acolo 4%), îşi păstra investiţia în fondul diversificat, insă o redusese la 3%, păstra şi depozitul, dar acum depunea 3% din venitul său lunar. În total,tot 10% investiţi, însă acum avea mai mule variante.

După încă 5 ani, apăruseră şi fondurile de obligaţiuni şi s-a gandit să schimbe structura investiţiilor lui. Acum investea lunar 4% în fondul de acţiuni, 3% în fondul diversificat, 2% într-un fond de obligaţiuni, şi 1% într-un fond monetar (pentru că observase că randamentele sunt mai bune decât dobânda pe care o primea el la depozit). Investea tot 10% din veniturile sale lunare.

Acum, după ce au mai trecut încă patru ani, a sosit vremea să folosească banii pe care i-a strâns timp de 12 ani, pentru a-şi cumpăra un apartament. Şi i-a fost uşor să primească aprobarea creditului de la bancă. Cei 19 000 de euro necesari pentru avans îi avea deja, investiţi cu rigurzitate în fiecare lună. În plus, în „puşculiţa cu investiţii” îi rămăseseră şi bani pentru cheltuielile notariale legate de cumpărarea apartamentului, precum şi bani pentru mobila din sufragerie, bucătărie şi cele două dormitoare. Acum plăteşte rata la bancă şi pentru că acum veniturile îî sunt diminuate de această obligaţie lunară, a conceput un plan de investiţii cu o contribuţie lunară de 7%, în speranţa că măcar fiul lui (acum în vârstă de 4 ani) va putea să studieze în strainătate, chiar şi un singur an, dacă el nu a avut posibilitatea să o facă.

Un plan de investiţii nu trebuie să finanţeze neapărat o casă, sau o schemă de şcolarizare, sau o altă cheltuială majoră. El serveşte foarte bine unor cheltuieli neprevăzute (cum ar fi îmbolnăvirea unui părinte), sau pentru a menţine standardul de viaţă obişnuit, după ieşirea la pensie. Important este să ne gândim la viaţa noastră de peste câţiva ani.

Leave a Reply

preload preload preload