Mar 07

Pentru oricare dintre noi, mai devreme sau mai târziu intervine dorința de a avea o resursă financiară care să ne creeze, în timp, un confort investițional. Și, de ce nu, poate și pentru a rezolva situații neprevăzute care necesită resurse financiare suplimentare. Cu toții ne construim mecanisme de protecție financiară, într-o măsură mai mică sau mai mare, apelând la intrumente de economisire prin plasamente pasive în bănci, depozite în valuta, achiziții de terenuri, case etc., toate având ca obiectiv final sentimentul de confort propriu generat de resursele acumulate. Și bineînțeles, ca orice resursă sub forma unor investiții, mai ales cele lichide sunt cuantificabile. Oare?

Marea majoritate dintre noi trăim cu sentimentul că resursele lichide au o valoare bine determinată: am un depozit curent de 10.000 EUR remunerat cu dobândă și economisesc lunar 200 EUR. Am un venit mediu anual rezonabil, îmi ajustez cheltuielile eficient și economisesc periodic o sumă de bani.

Un bun prieten al meu a plecat să muncească la Viena acum 10 ani și a a reușit să economisească 25 000 EUR, în acest interval. Se consideră un privilegiat al clasei medii, cu un venit superior și cu o cultură financiară rezonabilă. Bilanțul economiilor lichide după 10 ani este următorul:

  • din cei 25 000 EUR, 15 000 EUR au fost plasați în banca, și au devenit în timp 18 100 EUR la o dobândă medie anuală de peste 3,5%,
  • restul de 10 000 EUR s-au constituit în două investiții de câte 5.000 EUR în acțiuni SNP și respectiv, OMV, plasamente ce reprezintă astăzi 10.400 EUR. La un preț mediu de achizitie de 0,36 RON/acțiune SNP și 40 EUR/acțiune la OMV, a bifat o pierdere potențială de 850 EUR la OMV, și respectiv un profit potențial de 1.250 EUR la SNP.
  • Cu un sold net de 3.500 EUR și un randament de aproximativ 14% la economii, concluzia lui, astăzi, este că a trecut cu bine prin toți acești ani, având în vedere volatilitatea piețelor și căderile majore din anii 2007 – 2009.  Dar evaluarea se oprește aici!

Trăim într-un univers investițional extrem de complex în care dorințele și nevoile noastre își pun o amprentă majoră asupra comportamentului investițional. Acest prieten a economisit într-o valută liber convertibilă într-o țară cu o cultură investițională tradițională, dar cu o familie în România și cheltuieli substanțiale în moneda locala. În ce măsură a ținut cont în acest calcul de indicele oficial al prețului de consum și de diferențialul dintre evoluția prețurilor din România și cele din Europa? Care este costul/profitul capitalului asimilat în Viena când leul s-a depreciat cu aproape 20% în acești 10 ani? Care a fost impactul asupra economisirii având în vedere că față de acum 10 ani, o resursă esențială precum petrolul, se tranzacționează astăzi la un preț cu 150% mai mare, prețul la pompa de alimentare fiind legat în 2004 de un baril tranzacționat  de  40 EUR? Ar fi fost posibil ca această investiție inițială într-o piață de mărfuri să-i fi adus un randament substanțial mai mare? Poate că inspirația de a nu face depozite în franci elvețieni la începutul anilor 2000 l-a ajutat să nu piardă din conversia potențială la cursul de astăzi. Poate că merita atunci să achiziționeze aur la 400 USD/uncia cu un profit substanțial astăzi, dar dacă n-a făcut-o, mai merită să încerce și astăzi? Cât să aloce în instrumente cu venit fix în următorii ani când dobânzile nu mai acoperă nici măcar costurile iar perspectivele inflaționiste pot fi majore și în ce proporție să-și asume riscuri prin plasamente în alte active precum acțiunile?

Firul intrebărilor se poate întinde la infinit. Într-o lume a unei dinamici accentuate a capitalurilor financiare, în care serviciile bancare pierd din competitivitate, în care informația privind oportunitatea unui plasament eficient devine din ce în ce mai scumpa, poate că este esențial să ne fundamentăm cât mai bine orice decizie financiară cu impact major asupra resurselor proprii.

Recent prietenul meu a apelat la un administrator de active și a realizat că are un profil investițional diferit și că ar fi putut să-și asume riscuri mult mai mari în toți acești ani. Recenta discuție cu administratorul i-a modificat substanțial și propria-i percepție asupra valorii activelor financiare și i-a trezit interesul pentru un studiu individual al piețelor de capital, mult mai aprofundat.

Iar prima decizie a luat-o repede. Vrea să renunțe la o parte din depozitele bancare, vrea o diversificare mai mare pe activele financiare, vrea să-și acopere anumite riscuri de perspectiva, precum cele valutare sau inflaționiste, vrea o proiecție investițională similară profilului său de investitor. De fapt, vrea un alt reper al valorii. Din păcate el, astăzi, nu mai este așa de convins că are o cultură financiară rezonabilă.

Articol scris de Adi Lupșan.

Vi s-a părut interesant acest articol? Abonaţi-vă aici şi veţi primi gratuit pe email cele mai noi articole scrise pe blogul DespreInvestitii.ro.

Leave a Reply

preload preload preload