Iul 26

Ca părinţi, încercăm să ne învăţăm copiii tot felul de lucruri: principii morale, valori, reguli de comportament, practicarea diverselor sporturi, îmbrăţişarea anumitor hobby-uri, etc. Educaţia formală rămâne de cele mai multe ori în sarcina instituţiilor de învăţământ, însă educaţia financiară de unde ar trebui să o primească – din familie sau din şcoală?

Zilele trecute am asistat la o scenă amuzantă, care însă m-a pus pe gânduri. Protagoniştii scenei erau o prietenă, Elena şi băieţelul ei de 3 ani şi jumătate, Marius. Fiind la cumpărături într-un hipermarket, Marius a zărit pe raft o maşinuţă roşie cu galben, diferită de cele pe care le are în colecţia lui de peste 20 de maşini, aşa că i-a cerut mamei lui să i-o cumpere. Elena i-a spus că nu are bani să i-o cumpere atunci, arătându-i portofelul, care într-adevăr nu avea numerar. Marius s-a uitat câteva clipe la portofelul gol, după care s-a repezit către cardul bancar aflat într-un buzunar al portofelului, arătându-i-l şi spunându-i mirat: „Ba ai bani!”.

Întâmplarea atrage atenţia asupra felului în care percep copiii banii şi provenienţa lor. De multe ori, copiii îşi doresc anumite lucruri, fără să realizeze că pentru ca părinţii să fie capabili să cumpere respectivele lucruri, ei trebuie să parcurgă mai  mulţi paşi: să lucreze pentru a încasa venituri, şi spoi, să amâne sau să renunţe la anumite cheltuieli pentru a face loc pentru îndeplinirea dorinţei copiilor. Aşadar, o anumită familiarizare cu conceptele financiare de bază este necesară cât mai de timpuriu.

Primul concept pe care ar trebui să îl înveţe copiii ar fi construirea unui buget, într-o variantă cât mai simplistă, suficient cât să înţeleagă că este necesar efort şi planificare pentru îndeplinirea dorinţelor.

Poate una dintre cele mai eficiente metode pentru a atinge acest obiectiv este de a implica copiii în îndeplinirea unei dorinţe pe care o au, cum ar fi achiziţia unei biciclete. Concret, dacă bicicleta dorită costă 1000 RON, copilul înţelege că dacă el economiseşte 500 de RON, părinţii vor pune şi ei 500 de RON, şi astfel vor putea împreună să-i ofere bucuria mersului pe o bicicletă nouă. Astfel, din sumele pe care le procură copilul (din alocaţie, din bânuţii pe care îi lasă părinţii rest la diverse cumpărături de rutină, etc.), acesta va trebui să îşi aloce o parte importantă pentru bicicletă.

O măsură utilă este să să-i oferim copilului puşculiţe separate pentru dorinţele pe termen scurt şi cele pe termen  mai îndepărtat şi alte obiective. Astfel, o puşculiţă de cheltuieli va fi umplută cu bănuţi meniţi pentru dorinţe de moment: jucării micuţe, ieşiri cu colegii de joacă, etc. O puşculiţă de dorinţe va finanţa obiective mai costisitoare, cum ar fi o bicicletă. O puşculiţă de investiţii ar aduna sume pentru o tabără sportivă la un moment dat (dacă este pasionat de un anumit sport) sau pentru un instrument muzical performant (dacă este atras de muzică). În fine, o puşculiţă de donaţii va colecta bani pentru a contribui la diverse cauze sociale care îl sensibilizează. Obişnuindu-se să economisească diferenţiat pentru categorii diferite de obiective, va învăţa să gândească pe termen lung şi deci, să îşi planifice mai bine finanţele când va fi mai mare.

Aţi încercat această măsură pentru a vă obişnui copiii cu gestionarea banilor? Ce alte metode utilizaţi pentru a-i face pe copii să conştientizeze valoarea banilor?

Vi s-a părut interesant acest articol? Abonaţi-vă aici pentru a primi şi alte articole interesante scrise pe Despreinvestitii.ro direct în căsuţa dvs de email.

2 Responses to “Educaţia financiară a copiilor”

  1. vlad christian spune:

    Copii clasele 4 si 6. La mediile scolare, orice punct peste 8 valoreaza +25 lei. De exemplu 10 medii de 10 ar aduce 500 lei. In schimb orice punct sub 8 penalizeaza cu -50 lei ! (la sfarsitul anului m-au uscat de bani, s-au dus si au negociat cu profesorii mariri de note in ultimele 2 saptamani :))) ca la piata ! )
    Apoi, acesti bani sint depusi in conturile lor personale de la o banca cunoscuta cu selfservice, care ofera carduri reale pentru conturile copiilor, cu numele lor, insa folosibile doar in reteaua bancii. Cind au vrut telefoane mobile, s-au dus si au extras singure, apoi au mers cu teancul de cash la magazin, sa vada valorile in cont, sa simta bancnotele, sa le tremure mana …
    ––-
    in anul care vine intentionez sa nu mai cheltui pe „meditatori” pentru nimic, ci sa contractam planuri de invatat. Orice vor copii sau orice trebuie: pian, franceza, matematica … in fiecare luna testare, se aplica regula de bonificatie-penalizare in suma maxima egala cu jumatate din ce as da unui meditator :)

Leave a Reply

preload preload preload